>
Pe poteca ce duce spre vârful Bezdiven (1140 m) , pornind din punctul de început al traseului (care începe de la vechile pompe de apă din satul Nenkovo), ajungem la Hayrenlar, cătunul părăsit al satului Nenkovo, unde, oprindu-ne pentru a ne bucura de priveliștea incredibilă asupra dealurilor și văilor din jur, de liniștea și pacea naturii, privind spre est, către un masiv stâncos aflat la aproximativ 600 m distanță și la circa 250 m deasupra sanctuarului Kalpak Kayaputem descoperi una dintre fețele de piatră misterioase, tainice și interesante (cu privirea îndreptată spre răsărit), ce pot fi zărite în multe locuri din Bulgaria, dar care, parcă în Rodopi, capătă o aură magică, ceva divin. Și, privind cu atenție, ni se nasc nenumărate întrebări – cum au apărut, care este simbolistica lor, întruchipează vreo zeitate anume, privesc spre cerul infinit, ce emoție exprimă? Pentru a descifra și răspunde acestor întrebări, poate trebuie să ne bazăm pe imaginația, emoția, starea noastră de spirit și suflet, pe felul în care privim... Modul în care au apărut nu este clar (nici cercetat în detaliu), dar poate că nici nu este nevoie, căci tocmai aici se află frumusețea și misterul lor. Unii cred că au fost create de forțele naturii, alții că au fost sculptate pentru a întări legătura dintre omul simplu și zei (natura), conferind pietrei taine, credință și transformând-o într-un obiect sacru – un sanctuar, un monument grandios al credinței și cultului unui popor fără scriere către cer și zei.
Ajungând printr-o frumoasă potecă de pădure la poalele masivului stâncos și stând față în față cu el, orientați spre sud, este suficient să ne întoarcem ușor privirea spre stânga, în jos, de pe stânca înaltă, pentru a observa că ea ascunde nu doar fața misterioasă, despre care ne întrebăm dacă a fost sculptată de Mama-Natură sau și de mâna omului, ci și intrarea unei peșteri. Chiar de la intrare suntem fermecați de ceea ce vedem, căci realizăm că ne aflăm în fața unei mici peșteri care amintește puternic de celebra Peșteră-Utroba (Uter) din Tangardak Kaya (aflată la cca. 1,5 km în linie dreaptă, pe dealul de vizavi, pe malul stâng al râului Borovitsa). Intrarea ei (dinspre nord-est) este destul de înaltă – aprox. 5 m, dar parțial blocată de o stâncă mare care probabil s-a desprins acum sute de ani din cauza fenomenelor naturale de eroziune și intemperii. Din această cauză, lungimea aproximativă a peșterii, de cca. 34 m, se reduce la aprox. 26 m (pe o pantă naturală de 10–15 grade, fiind parțial umplută cu pământ și fragmente de rocă, nivelul de călcare nefiind podeaua originală). În fundul peșterii, în semiîntuneric, se observă o licărire de lumină – acolo se află o a doua deschidere mică, o intrare secundară (sud-vestică, superioară, probabil creată de apă sau modelată de om), o copie miniaturală a intrării principale, cu dimensiuni de aproximativ 0,70 x 0,40 m. Spre deosebire de peștera Uter oficial înregistrată și publicată în 2001, în care se poate observa în fund un altar săpat (de cca. 1,30 m), simbolizând uterul, spre care pătrunde, într-o anumită perioadă a anului (ianuarie–februarie), o rază de soare (simbolizând falusul) care îl „fertilizează” simbolic – o reprezentare a legăturii sacre dintre piatră și Soare, a renașterii vieții – această peșteră se diferențiază, dar nu putem ignora asemănările: fisura ce traversează tavanul, forma generală ce evocă uterul feminin, pereții ce dau senzația că au fost modelați nu doar de natură, ci și de mâna omului.
Studiind mai atent pereții, observăm multiple nișe mici, în cea mai mare parte circulare, de dimensiuni și forme diferite, despre care nu putem afirma cu certitudine dacă au fost formate de apa care a curs în peșteră timp îndelungat sau au fost conturate intenționat. Nu putem ști sigur, fără o cercetare de specialitate, dacă am descoperit o nouă peșteră de tip „uter” în partea de est a Rodopilor, dar cu siguranță am descoperit încă una dintre comorile tainice ale acestei regiuni magice – a minunilor naturale și istorice, a unei naturi incredibile și a unor oameni minunați, buni și calzi.
Dar, stând în interiorul ei, senzația este incredibilă – ușor ciudată, misterioasă, profundă. Ea transmite sentimente amestecate, o întruchipare a puterii naturii, dar și a credințelor umane din vremuri străvechi – legătura sacră cu natura, cultul puterii, al cerului, Soarelui, Zeiței-Mamă, al morții și renașterii (precum natura însăși), care se desfășoară în această peșteră-sanctuar situată în adâncurile munților.
Categorii
Caracteristici
Regions
Locaţie
Obiecte similare
Adăugați o recenzie
Adăugat de VisitKardzhali
Lasă un răspuns