>
La 18 km nord-est de orașul Kardzhali se află Complexul Arheologic Perperikon. Un drum asfaltat duce până la baza unui vârf stâncos pe care se găsesc principalele obiective ale celui mai mare monument megalitic din Bulgaria.
Ce anume i-a atras pe oamenii din vechime în această zonă, în mijlocul văii râului Perpereshka? Poate combinația de apă, sol fertil și stânci ce par să atingă cerul, sau poate ceva ce astăzi nu mai putem percepe... Oricare ar fi fost motivul, încă din mileniul al V-lea î.Hr., oamenii aduceau ofrande aici — vase de lut, figurine, unelte de piatră — pe care le depuneau în crăpăturile naturale ale stâncilor, închinându-le zeilor.
În epoca bronzului târziu (mileniul al II-lea î.Hr.), locul sacru este redescoperit. Noi ritualuri și practici religioase sunt introduse, iar de-a lungul secolelor ia naștere un vast complex cultic, sculptat în stâncă, cu sute de încăperi, pentru care au fost îndepărtați mii de tone de piatră.
La sfârșitul epocii antice și în primele secole ale erei noastre, orașul își capătă forma finală. Era format dintr-o cetate de vârf — Acropole, un Palat-altar fortificat și suburbii la nord și la sud. O fisură naturală în stâncă, transformată în coridor cu trepte, pornește de la baza platoului și duce până la zidul fortificat ce înconjoară Palatul-altar. Pe o suprafață de câteva mii de metri pătrați se află zeci de încăperi legate prin coridoare și scări. Un coridor larg împarte Palatul în două părți asimetrice: partea vestică are încăperi mai mici, de un singur nivel, iar în partea estică se află o sală de ceremonii cu un vestibul larg, în care se găsește un tron sculptat în stâncă. În extremitatea estică, datorită diferenței de nivel, există două etaje tăiate în stâncă. În nord-est se află un sector cu nișe în formă de cuptor, considerate printre cele mai vechi sculpturi de acest tip.
În partea nord-vestică a complexului se află o sală monumentală, ovală, fără acoperiș. În centrul său a fost sculptat un piedestal piramidal, terminat cu un altar circular de circa 2,5 m diametru, a cărui suprafață este înnegrită de focurile rituale. Această sală era inima faimosului altar al lui Dionysos-Zagreus, unde se oficiau oracole, potrivit lui Herodot. Potrivit lui Suetonius, aici, preotul i-ar fi prezis viitorul lui Augustus, tatăl împăratului Octavian Augustus — când vinul a fost turnat în foc, flăcările s-au ridicat la fel de înalte ca în vremurile lui Alexandru cel Mare.
Cercetările recente au scos la lumină două clădiri deosebit de interesante la poalele sudice ale dealului: o mare bazilică cu trei nave, construită la mijlocul secolului al V-lea și folosită până în secolul al XIV-lea, precum și o cisternă tăiată în stâncă, ce asigura apa pentru cartierul sudic. În ultimii ani a fost complet studiată și cetatea Acropolei, construită pe ruinele sanctuarului antic care ocupa întregul platou. Numeroase altare sculptate din epoca bronzului târziu și din epoca fierului timpuriu au fost integrate organic în fundațiile clădirilor ulterioare. Zidul cetății, construit din blocuri de piatră finisată, are o grosime de 2,5 m și înconjoară vârful pe toate laturile. S-au păstrat fundațiile turnurilor și altor fortificații. Cetatea avea trei porți, dintre care Poarta de Sud este deosebit de monumentală, fiind sculptată în stâncă masivă.
Suprafața fortificată era ocupată de clădiri rezidențiale și publice, separate de străzi săpate în stâncă. În centrul orașului se afla o piață. În partea de est a acesteia a fost descoperită o clădire de tip bazilical, inițial templu păgân, transformat ulterior în biserică odată cu creștinarea, cu o absidă masivă adăugată în partea de est.
Intrarea se făcea prin două portaluri monumentale sculptate în stâncă, cu locașuri pentru uși cu două canaturi.
La vest de piață se află o stradă cu colonade elegante care duce spre Palatul Mic. La nord de aceasta au fost descoperite fundațiile unei clădiri reprezentative. În vest se află cea mai veche biserică — cu o singură navă, proporții elegante și un amvon din piatră fin lucrat — ce poate fi legată de misiunea episcopului Nicetas de Remesiana, care a introdus creștinismul în Munții Rodopi. În apropiere se află un mare rezervor săpat în stâncă, folosit în timpul asediilor.
În partea de nord-vest a fost complet cercetat un cartier rezidențial cu case de piatră, cu parter, anexe și spații de depozitare.
Cetatea și-a păstrat importanța strategică și în Evul Mediu. La sfârșitul secolului al XII-lea, Acropola a fost transformată într-o fortăreață puternică, cu ziduri interioare ce au transformat partea de vest într-o citadelă. În partea de est s-au descoperit locuințe semi-îngropate, în care s-au păstrat mori de mână, vetre și alte elemente de interior. Cetatea controla o regiune vastă și dens populată, în care minele de aur din apropiere (la câțiva kilometri sud-vest) jucau un rol central. În anul 1339, într-o scrisoare a Patriarhului Ecumenic, Perperikon este menționat ca centru episcopal important. Se spune că episcopul era atât de bogat încât i s-a ordonat să plătească pensia mitropolitului sărăcit din Philippi. În 1343, în timpul războiului civil din Bizanț, țarul Ivan Alexandru trimite o expediție pentru a cuceri regiunea Ahridos, ocupând Perperikon, unde a numit un arhonte regal. Curând însă cetatea a fost recucerită de Ioan Cantacuzino, iar mercenarii turci din trupele lui Umur au devastat regiunea, ducând la decăderea vieții în cetăți și sate. După căderea Dimotikai în 1362 și invazia otomană, cetatea a fost cucerită și incendiată. Aici a fost instalat un lagăr militar otoman, care a existat probabil până în anii 1380.
impul a acoperit cu uitare mileniile de viață ale acestui deal.
Tarife de vizitare pentru Perperikon:
Elevi, studenți și pensionari — 6 leva
Adulți (peste 18 ani) — 14 leva
Bilet de familie (2 adulți + 2 copii) — 30 leva
Ghidaj — 50 leva
Audio-ghid — 8 leva
Audio-ghid pe telefonul personal — 4 leva
Reducere pentru grupuri de peste 20 de persoane — 50%
Copiii sub 7 ani și persoanele cu dizabilități — gratuit
Categorii
Caracteristici
Regions
Video
Locaţie
Adăugați o recenzie
Adăugat de VisitKardzhali
Lasă un răspuns