Primula galbenă (PRIMULA OFFICINALIS, PRIMULA VERIS)
Este o plantă perenă, erbacee, cu flori frumoase. Este cunoscută și sub denumirile de Iglicină și Aglika. Mai este numită „floarea lui Hristos“. Face parte din familia Primulaceae (Primulacee).
STRUCTURA IGLIKEI
Iglicina crește până la o înălțime de 25 cm. Masa foliară se dezvoltă sub formă de rozetă. Frunzele au margine zimțată pronunțată, lungi între 5 și 15 cm și late între 2 și 6 cm, cu formă ovală și cu nervuri proeminente la bază. Sunt colorate în nuanțe închise de verde-gri. Rizomul este cenușiu-căprui, iar din toate părțile lui ies rădăcini albicioase. Tulpina florală este fără frunze și înaltă până la aproximativ 20 cm. Se termină cu flori mari, grupate în ciorchini de câte 10-30, formând o inflorescență umbrelă. Fiecare floare are un diametru între 9 și 15 mm și prezintă diverse nuanțe de galben. Florile înfloresc în lunile aprilie și mai, iar semințele se coc în iulie și august.
RĂSPÂNDIREA IGLIKEI
Specia este răspândită în cea mai mare parte a zonei climatice temperate din Europa și Asia. Dispare în regiunile nordice pentru a reapărea în nordul Sunderlandului și Orcade, precum și în Scandinavia. Se întâlnește pe pajiști, păduri și în tufișuri din zonele montane ale întregii țări.
PARTEA UTILIZABILĂ A IGLIKEI
Se folosesc rizomul cu rădăcini, florile și frunzele plantei. Rădăcinile pot fi recoltate primăvara sau toamna și uscate pentru utilizare ulterioară. Florile se culeg când sunt complet deschise, fără flori ofilite sau încă închise.
COMPOZIȚIA CHIMICĂ A PRIMULEI
Rădăcinile primulei galbene conțin primulaverină și primeverină și agliconi fenolici corespunzători. Rădăcinile uscate conțin cantități semnificative de saponine triterpenice, precum acidul primulin I și II. Aceste substanțe sunt prezente și în partea aeriană a plantei, în caliciu, unde compușii dominanți sunt flavonoidele.
Alte substanțe găsite în rizomii și rădăcinile primulei sunt glicozide, uleiuri esențiale, vitamine (acid ascorbic și caroteni), substanțe tanante catehinice. Partea aeriană a plantei conține taninuri, vitamina C, provitamina A și flavonoide.
PROPRIETĂȚI TERAPEUTICE ȘI UTILIZARE A PRIMULEI
PROPRIETĂȚILE PLANTEI
- Expectorant
- Diuretic și sudorific;
- Calmante pentru sistemul nervos;
- Analgezic
- Anti-inflamator;
- Spasmolitic
- Sedativ
Primula galbenă fluidifică secrețiile pulmonare și ajută la eliminarea lor. În același timp, stimulează secreția gastrică, ceea ce îmbunătățește procesele de digestie.
Conținutul de saponine din primulă determină acțiunea expectorantă, iar salicilații din plantă au efecte analgezice, antiinflamatoare și antipiretice.
Saponinele triterpenoide găsite în rădăcină sunt un puternic expectorant. Rădăcina are și efect diuretic ușor, anti-reumatic și anticoagulant. Frunzele au proprietăți terapeutice similare cu rădăcinile, dar într-o măsură mai slabă.
AFECȚIUNI ȘI BOLI PENTRU CARE SE UTILIZEAZĂ
- Răceli, tuse, bronșită
- Tușe convulsive;
- Nevroză, crize nervoase, stres, anxietate;
- Diaree
- Astm
- Spasme, paralizii;
- Reumatism
- Alergii
- Reținere de lichide în organism.
Primula este utilizată și pentru: edeme în zona nasului și gâtului, dureri de cap, insomnie, isterie, tremur, tuse convulsivă, gută; nevralgie, nervozitate și alte probleme ale sistemului nervos, oboseală, scorbut, dificultăți la urinare, inflamații ale tractului urinar.
Aceasta ajută la accelerarea diurezei, contribuind astfel la stabilizarea funcției cardiace. Din acest motiv este inclusă în tratamentul insuficienței cardiace.
Rădăcinile uscate și măcinate sunt folosite pentru tratarea tusei cronice (în special asociată cu bronșită cronică și congestie catarală), gripei și a altor stări febrile.
În combinație cu rădăcină de gălbenele, soc, verbină și ștevie, primula este utilizată pentru menținerea sănătății sinusurilor și tratarea sinuzitei.
Pentru bronșită, rădăcina de primula în combinație cu cimbru are efect expectorant și ameliorează simptomele bolii, inclusiv rinoreea. Un remediu homeopatic se prepară din planta întreagă. Este folosit pentru tratamentul bolilor renale.
MOD DE UTILIZARE
- Infuzie – 2 lingurițe de floarea-soarelui se adaugă în 300 ml de apă fierbinte și se lasă la infuzat timp de jumătate de oră. Se strecoară și se bea de 4-5 ori câte o ceașcă mică la interval de 2-3 ore;
- Infuzie din rădăcini – rădăcini mărunțite, în cantitate de 1 lingură, se pun în 300 ml de apă fierbinte. Se lasă să stea timp de 30 de minute. După strecurare, lichidul obținut se consumă câte o ceașcă mică, de 3 ori pe zi;
- Infuzie din flori și frunze – între 8 și 10 grame de plantă uscată se toarnă peste 500 ml de apă fierbinte și se lasă la infuzat timp de 15 minute. Se strecoară și se consumă câte o ceașcă mică, de 3 ori pe zi.
Floarea-soarelui galbenă în bucătărie
Sucul plantei a fost folosit la prăjirea altor plante medicinale, cum ar fi rădăcina de vratiță.
Frunzele tinere pot fi consumate crude sau fierte în diverse feluri principale și supe. În trecut, spaniolii le adăugau în salate. Din ele se poate prepara și ceai.
Florile – crude sau fierte – pot fi folosite în mâncăruri, conserve sau ca garnitură. Au fost folosite ca ingredient aromatizant pentru vin și oțet. Valoarea lor decorativă și aromatizantă este mai apreciată în bucătărie decât calitățile lor nutritive.
Floarea-soarelui galbenă în bucătărie
- Sucul plantei a fost folosit la prăjirea altor plante medicinale,
cum ar fi rădăcina de vratiță.
- Florile – crude sau fierte – pot fi folosite în mâncăruri, conserve sau ca garnitură. Au fost folosite ca ingredient aromatizant pentru vin și oțet. Valoarea lor decorativă și aromatizantă este mai apreciată în bucătărie decât calitățile lor nutritive.
INTERACȚIUNEA FLOAREI-SOARELUI GALBENE CU PLANTE ȘI SUPLIMENTE
- Administrarea acesteia trebuie făcută cu prudență sporită în cazul utilizării concomitente cu alte plante și suplimente care au proprietăți anticonvulsivante, hemolitice, antispastice și antiinflamatoare;
- De asemenea, trebuie combinată cu atenție cu plante și suplimente care influențează activitatea cardiacă.
Text: Elena Topalova, Club Sportiv Intelectual „Ahridos“
Fotografii: Wikipedia
