Преди десетки милиони години ( 34-30 млн. год.) тук е действала мощна вулканична система. След силни изригвания и движения на земната кора се е образувала огромна вулканична структура с елипсовидна форма и размери приблизително 15 на 34 километра.

Какво е калдера?

Калдерата (от испанската дума caldera – „котел“ или „казан“) е вулканично образувание, което се получава вследствие на бързи и много мощни изригвания. Магменото огнище частично се изпразва и неговият „таван“ (т.е. основата на вулкана) се срутва, образувайки на повърхността големи вдлъбнатини със стръмни, понякога стъпаловидни склонове.

Как се е образувала Боровишката калдера

Преди появата на калдерата районът е бил изграден от различни видове скали – метаморфни и седиментни в западната част, както и вулканични скали като латити, шошонити и абсарокити в централната и източната зона.

По-късно те били покрити от кисели вулканични материали – основно туфи и игнимбрити, образувани от горещи потоци вулканична пепел. В южната част на калдерата са запазени пирокластични отложения на възраст около 31,75 милиона години.

Развитието на тази вулканична структура преминава през няколко етапа – от натрупване на вулканични материали и мощни изригвания до образуване на по-малка структура, известна като Мурговска калдера, с диаметър около 7-10 километра.

По-късно се оформя и основната структура – Боровишката калдера, а в източната ѝ част се появяват вулканични куполи от трахириолит и перлит. Последните магмени прониквания в района са се случили преди около 27,5-29,5 милиона години.

Пейзажът, който виждаме днес

Всички тези процеси – изригвания, срутвания и движения на земната кора – са образували Боровишката калдера, която по-късно се издига и оформя днешния релеф.

Така Боровишката калдера остава една от ключовите геоложки структури на Източни Родопи, свидетелство за време, когато тук е действал огромен древен вулкан (супер вулкан).

Екипът на Visit Kardzhali изказва специални благодарности на доц., д-р Йоцо Янев за помощта при написването на статията.

Източник: Българско геологическо дружество

Използвана литература:
 Йоцо Янев, Дамиан Дон, Жак-Мари Бардинцеф, Жан Коровиц.

 „Еволюция на киселия палеогенски вулканизъм в Боровишката калдера (Източните Родопи) и връзката му с разломната тектоника“ – Геонауки 2005.

Материалът Древни вулкани в Източните Родопи е публикуван за пръв път на Visit Kardzhali.

Юрен Кая – панорамна гледка към язовир Кърджали

Юрен Кая разкрива една от най-красивите гледки към язовир Кърджали. До мястото се стига бързо, а панорамата е перфектна за снимки по изгрев и залез, с вода, небе и драматичен релеф в един кадър.

Piramidele roz de la Țareveț

Тези естествени образувания впечатляват с необичайните си розови нюанси и форми. Достъпът е лесен, а мястото изглежда сякаш не е от този свят. Светлината тук прави всяка снимка ефектна, без нужда от филтри.

Кораб с история – „Галата“

Старият кораб „Галата“, разположен край брега на язовир Студен кладенец, е нестандартен фон за снимки с характер и история. Мястото е лесно достъпно и съчетава индустриална визия с спокойствието на водата.

Меандър „Завоя“ на язовир Кърджали

Една от най-фотогеничните гледки в района – естествен завой на водата. Подходящо място за панорамни кадри и снимки, които събират много внимание.

Cascada de pe râul Gorna Arda

Живописна водна каскада, до която се стига лесно и без дълго ходене. Подходяща както за близки кадри, така и за по-широки снимки с движение на водата.

Кърджалийският регион предлага много красиви места, които не изискват сериозна подготовка или физическо усилие. Нужно е само желание за снимки и малко свободно време, за да си тръгнеш с кадри, които си струват да бъдат споделени.

Материалът Най-леснодостъпните Instagramable места около Кърджали е публикуван за пръв път на Visit Kardzhali.

Пещера Утробата – Тангардък кая

Най-известното утробно светилище се намира в местността Тангардък кая. Естествена карстова кухина, дооформена от човешка ръка във форма на женска утроба, с издълбан олтар в дъното. През януари и февруари слънчев лъч прониква през процеп в тавана и символично „опложда“ утробата – явление, описано в изследванията на проф. Александър Фол.

Утробно светилище край село Багра

Разположено в отвесна, почти недостъпна скала, това светилище впечатлява с ясно оформен улей, по който при точно определен момент слънчев лъч навлиза дълбоко в пещерата. Наличието на ложи и място за дарове ясно подсказва култовото му предназначение.

Peștera „Uterul Triplu”

Намира се в непосредствена близост до тракийското светилище Татул. Във вътрешността ѝ ясно се различават три недълбоки вдлъбнатини с форма на вулва. Това е най-лесно достъпното утробно светилище в района.

Peștera-Sanctuar și una dintre Fețele de Piatră din Munții Rodopi

По пътеката към връх Бездивен, над изоставената махала Хайранлар на село Ненково, погледът открива едно от най-мистичните каменни лица в Родопите – скален образ с поглед, насочен към изгрева. Под него, в основата на скалния масив, е скътан входът на малка пещера с ясно изразена утробна форма.

Ако търсите място, където природата, митът и историята се преплитат, утробните светилища край Кърджали ви очакват.

Материалът Утробните светилища в района на Кърджали е публикуван за пръв път на Visit Kardzhali.

Историята често ни се струва далечна и хладна – ред подредени факти, изсъхнали дати, мраморни имена. Но понякога идва книга, която вдъхва живот на миналото – прави го плътно, дишащо, пълно с човешки страхове, амбиции и чувства.
С „Трифена“ Костадина Костова ни връща в сърцето на древните Родопи, където реални събития и художествена интерпретация се преплитат в завладяващ разказ за власт, дълг и израстване.
С нея разговаряме за силата на мястото, за баланса между факт и въображение и за пътя, който започва от бреговете на Понт и води до Perperikon – и обратно към нас самите.

1. Какво Ви привлече най-силно в историческия контекст на Перперикон и древните Родопи при написването на „Трифена“?

Родопите заемат специално място в сърцето ми, аз изпитвам силна принадлежност към планината, която е и мое родно място. Огромно вълнение е всяка среща с исторически извори, които споменават пряко или косвено тези земи. Магията на Перперикон се усеща и днес. Моят естествен порив, когато обичам и се вълнувам от нещо, е да го претворя в история.

2. Какво значение има за Вас мястото в изграждането на една история – вдъхновението идва първо от мястото или от думите?

Вдъхновението да пиша за древните траки на първо място дойде именно от любовта към Родопите. В самия процес и изграждането на отделните сцени ме водят основно героите. Старая се те винаги да са в ясно взаимодействие със средата и в този смисъл местата по свой начин стават действащи лица в историята. Антония Трифена започва пътуването си по море, а стъпването и на суша и навлизането и в сърцето на тракийските земи бележат началото на нейното израстване като личност.

3. Колко време Ви отне проучването и как премина този процес?

С изненада осъзнах, че от началото на проучванията ми са минали вече 12 години. През това време аз следях, търсех и четях разнообразни извори за траките, за Древен Рим по нашите земи. В последните вече три години се заех с концентрирано проучване за Антония Трифена и събитията в романа. Както и при дебютния ми роман “Трето царство”, част от проучването се случваше по време на писането. Не започвам да пиша обаче, преди самата аз да съм потънала напълно в духа на епохата.

4. Антония Трифена е историческа фигура – потомка на Марк Антоний. Как се справихте с баланса между фактология и художествена свобода?

В романа има много герои, които са реални исторически личности – майката на Антония Питодорида, царят на Кападокия Архелай, Тигран, царят на Армения, принц Котис и одриското царско семейство и др. Косвено присъстват и бъдещите императори Тиберий и Калигула. Включени са историческите факти, свързани с тях – влиянието на Архелай и активната му намеса в политиката на региона, свалянето на Тигран от трона, политиката на Август за поддържане на мира в тези гранични за империята земи. Важна роля играе мощното въстание на Вологез, жрецът на бесите, за чието потушаване е била необходима намесата на римския наместник. Рядко си позволявам голяма художествена свобода – случва се да пропилея седмици в ровене и търсене на малка подробност, която може да няма пряко отражение върху сюжета. За мен е важно зад “сцената”, тоест самия текст, да стои солидна конструкция от факти и авторови решения. Така че се старая и художествената измислица да отговаря на епохата, доколкото това е възможно.

5. Образът на Антония Трифена съчетава власт, дълг и женска сила – как той кореспондира със съвременните разбирания за женственост? И какво би казала тя на една жена от XXI век?

Много интересен въпрос. Може би би казала: “По-силна си, отколкото си мислиш”. Ние имаме и свободи, и удобства, които приемаме за даденост, но биха впечатлили Антония.

6. Как читателите от „Трето царство“ реагираха на „Трифена“ – има ли обратна връзка, която Ви изненада?

Отзивите засега са много хубави и положителни и се надявам читателите да открият в “Трифена” една вълнуваща сама по себе си история. Двете книги са действително различни като исторически период и като динамика, но и двете разказват за много интересни епохи. Именно читателските отзиви ми обърнаха внимание на приликите – пълнокръвните герои, завладяващата атмосфера, интересните конфликти. Благодарна съм за тези думи.

7. Кои автори или книги са с Вас в процеса на писане – имате ли любими заглавия, които Ви вдъхновяват?

Ако говорим за антични сюжети, заглавието, което е останало с мен и към което често се връщам, е Quo Vadis. Там Сенкевич съчетава всичко – дълбока философия, пищен исторически фон, интересен сюжет, трогваща любовна история. И един персонаж като Петроний, който се помни завинаги.

Снимка на авторката: Невена Рикова

Други снимки: visitkardzhali.com и knigolubitel.com

Интервюто е съвместна инициатива на visitkardzhali.com и knigolubitel.com

Материалът Костадина Костова разказва за „Трифена“: история, родена от древната памет на Родопа е публикуван за пръв път на Visit Kardzhali.

Cel mai adesea nișele au camere curbate, în expansiune, o deschidere verticală și un fund plat. Înălțimea lor variază între 0,60 și 1,00 m, adâncimea aproximativ 0,40 - 0,45 m, lățimea bazei este de 0,30 - 0,50 m, iar 0,20 - 0,40 m în partea superioară. Aproape toate complexele mai mari includ mai multe structuri, cele mai frecvente având deschideri trapezoidale, dar unele sunt de formă dreptunghiulară sau ovală, probabil din cauza eroziunii. Translated with DeepL.com (free version)

Nișele neterminate dau o idee despre tehnologia de fabricare a acestora. De obicei, intrarea (cadrul trapezoidal) este mai întâi schițată, apoi spațiul este cizelat de sus în jos, iar în final pereții sunt neteziți (probabil că pentru cizelare nu se foloseau unelte de fier, ci de piatră și cu vârf de os). Tăierea la peste 50 m înălțime a necesitat o îndemânare considerabilă și echipamente sigure. De cele mai multe ori, nișele aveau camere curbe, în expansiune, o deschidere verticală și un fund plat. Înălțimea lor variază între 0,60 și 1,00 m, adâncimea de aproximativ 0,40 - 0,45 m, lățimea bazei de 0,30 - 0,50 m și 0,20 - 0,40 m la vârf. Aproape toate complexele mai mari includ mai multe structuri, cele mai frecvente având deschideri trapezoidale, dar unele sunt de formă dreptunghiulară sau ovală, probabil din cauza eroziunii.

De obicei, în stâncă sunt săpate între 3 și peste 100 de nișe, deși există și excepții cu nișe izolate. Până în 2021 au fost identificate peste 4200 de astfel de unități distincte.

Cea mai mare concentrație se află în complexul Pietrele Surde (unde există 459 de nișe pe o suprafață de 0,25 metri pătrați; în timpul cercetărilor, echipa a înregistrat mai multe inele sculptate în stâncă, despre care se crede că au fost folosite pentru suspendarea frânghiilor care ajutau la tăierea nișelor). Sunt deosebit de numeroase complexele de nișe rupestre din satele Angel Voevoda, Nochevo, Zhenda, Dzhadovnitsa, Bezvodno, Sarnitsa, Lisitse, Chukovo, Chomakovo, Raven, Moriantsi, Efrem, Oreshari, Krasino, Skalina, Shiroko Pole, Dolno Cherkovishte, Ardino. Extinderea în vest până la linia Ardino - Bezvodno - Murga - Yonchevo, în nord limita ajunge la Dragoynovsky Ridge - Tatarevo - Dolno Cherkovishte - Malko Gradishte, în sud și est limita este dificil de definit, deoarece nu există informații complete, dar în general se presupune că granița estică este Kralimarkov Kamen în localitatea Kovan Kaya - la sud de Mezek, iar cea sudică - pantele nordice ale crestei Muglenik, în apropierea satelor Chernichevo și Gugutka.

Majoritatea cercetătorilor sunt de acord cu privire la funcția lor de cult și la legătura lor cu credințele funerare tracice, precum și cu culturile solare și rock. Cea mai răspândită interpretare le leagă de ritualurile funerare tracice (nișele prezintă asemănări cu intrările mormintelor trapezoidale, precum și cu intrările structurilor de cult). Unii cercetători cred că nișele au fost folosite de aristocrația tracică, alții că au servit drept urne pentru oamenii de rând, necropole formale. Există, de asemenea, ipoteze alternative conform cărora nișele erau acțiuni rituale punctuale asociate cu zile calendaristice sau ritualuri de inițiere. Alții susțin că acestea simbolizează porți către viața de apoi. Unii cercetători le asociază cu cultul Marii Zeițe Mamă.

Материалът Скални ниши в Източни Родопи е публикуван за пръв път на Visit Kardzhali.

În acest articol vom acorda atenție șerpilor întâlniți în Rodopi, cum să-i recunoaștem, cum să ne comportăm la întâlnirea cu ei și ce trebuie să facem în caz de mușcătură.

Ce șerpi se întâlnesc în Munții Rodopi de Est?

Șarpele de caspian (Dolichophis caspius) Este un șarpe inofensiv, neveninos, care poate atinge până la 1,8 m. La senzația de pericol poate mușca, dar nu reprezintă un pericol pentru om. Trăiește în păduri vechi și este activ ziua. Se hrănește cu rozătoare și păsări.

Șarpele de pământ (Xerotyphlops vermicularis) Șarpe mic, orb, subteran, lung de până la 40 cm. Nu este veninos, nu mușcă și se hrănește cu larve și pupă ale furnicilor. Iese la suprafață în condiții de umiditate

Vipera cornuta (Vipera ammodytes) Șarpe veninos, recunoscut după „cornul“ caracteristic de pe bot și dunga zigzagată de pe spate. Are între 50 și 70 cm lungime. Trăiește în zone deschise, stâncoase. Mușcă doar în caz de pericol extrem.

Vipera comună (Vipera berus) Mai rar întâlnită în Rodopi, dar poate fi găsită în zonele înalte. Are în jur de 55 cm, culoarea variază de la gri la aproape negru. Veninoasă, mușcă doar dacă se simte amenințată.

Șarpele de apă mare (Natrix natrix) Neveninos. Întâlnit în apropierea apei. Se distinge prin pete galbene în spatele capului. Foarte comun în regiune.

Șarpele de apă mic (Natrix tessellata) Neveninos. Mai mic decât șarpele de apă mare, cu un model caracteristic de tip „șah“. Trăiește pe malurile râurilor și lacurilor.

Șarpele leopard (Elaphe situla) Neveninos, frumos, cu pete roșii și negre. Preferă formațiunile stâncoase, ruinele și clădirile vechi. Mai rar, dar specific Rodopilor.

Șarpele nisipos (Eirenis modestus) Neveninos, mic, cu colorit gri-căprui. Trăiește în locuri uscate și stâncoase.

Cum să ne îmbrăcăm și să ne comportăm în munte?

• Purtați încălțăminte înaltă, închisă, cu talpă groasă.
• Îmbrăcați pantaloni lungi, băgați în cizme.
• Urmați potecile bătătorite.
• Mersul să fie atent, mai ales în vegetație densă sau zone stâncoase.
• Nu băgați mâinile sub pietre, în tufișuri sau găuri.
• Dacă vedeți un șarpe – stați liniștiți, nu vă apropiați și nu-l atingeți.

Cum să reacționăm la întâlnirea cu un șarpe? Dacă întâlniți un șarpe și nu știți dacă este periculos sau nu, păstrați calmul și nu faceți mișcări bruște. Dați-i șarpelui posibilitatea să vă observe și să plece. Nu-l speriați, nu aruncați pietre și nu fugiți panicat – pe o potecă abruptă și stâncoasă acest lucru poate fi mai periculos decât mușcătura.

Cum să recunoaștem mușcătura de șarpe? Șarpe veninos – două urme clare de dinți, simetric plasate, de obicei în partea din față a zonei mușcate. Zona se umflă rapid și devine foarte dureroasă.

Șarpe neveninos – numeroase urme mici, dispuse arcuat ca o potcoavă. Nu este periculos, dar este bine să căutați ajutor medical pentru prevenirea infecțiilor.

Primul ajutor la mușcătura de șarpe veninos:

• Imobilizați victima și zona afectată.
• Notați ora exactă a mușcăturii.
• Nu tăiați și nu aspirați rana.
• Transportați persoana cât mai rapid, în poziție semișezândă, la un centru medical – ideal în primele 30 de minute după mușcătură.
• Dacă este posibil, rețineți aspectul șarpelui, fără a-l prinde.

În concluzie
Șerpii sunt o parte importantă a ecosistemului și nu atacă fără motiv. Cu echipamentul adecvat, prudență și respect față de natura sălbatică, plimbările în Rodopi pot fi nu doar sigure, ci și pline de experiențe îmbogățitoare. Informarea este primul pas spre liniștea ta în mijlocul naturii.

Материалът Змии в Източните Родопи – какво трябва да знаем? е публикуван за пръв път на Visit Kardzhali.

Trasee de dificultate medie pentru începători Un traseu potrivit pentru începătorii care caută prima lor provocare adevărată este ruta Cartier Baikal (Kardzhali) – Ivantsi – Rani List – Piatra Neagră – Kardzhali. Are o lungime de aproximativ 20 de kilometri și trece prin teren mixt – asfalt și pietriș. Durata traseului este de circa două până la trei ore, ceea ce îl face o opțiune excelentă pentru o plimbare de weekend.

Pentru începătorii mai curajoși care doresc să încerce trasee mai lungi și provocatoare, Kardzhali oferă câteva variante excelente. Unul dintre ele este traseul Kardzhali – Șa (Sedlovina) – Câmpul Lat (Shiroko Pole) – Monyak – Kardzhali. Parcurgând unele dintre cele mai pitorești zone din regiune, acest traseu oferă panorame incredibile și provocări moderate. O altă alegere excelentă pentru cicliști cu nivel mediu este ruta Kardzhali – Câmpul Lat – Lisitsite – Chit Kaya – Letovnik – Momchilgrad – Kardzhali, care combină frumusețea naturii cu obiectivele istorice și culturale bine păstrate din zonă.

Pentru cei care caută o provocare mai mare Dacă aveți deja ceva experiență și doriți ceva mai palpitant, traseul Kardzhali – Letovnik – Dambala – Chomakovo – Câmpul Lat – Kardzhali este o alegere excelentă. Este unul dintre traseele mai dificile, dar recompensează cu priveliști de neegalat și un sentiment autentic de aventură. Parcurge un teren variat, incluzând poteci forestiere, drumuri rurale și porțiuni cu urcări care vă vor testa rezistența.

Acest articol v-a fost oferit cu sprijinul prietenului nostru drag, Petar Zhelev – pasionat al frumoaselor și sălbaticei regiuni Rodopi și campion național al Bulgariei la ciclism montan, categoria juniori, în 2007.

Материалът Колоездене в сърцето на Родопите: Най-добрите маршрути за начинаещи е публикуван за пръв път на Visit Kardzhali.

Un detaliu plăcut este că traseul panoramic feroviar este parcurs în aproximativ trei ore, iar un bilet doar dus costă doar 6-7 leva. Tot mai mulți turiști folosesc trenul pentru a ajunge la atracții naturale și istorice. Printre acestea se numără moscheea de lemn a „Celor Șapte Fecioare” din satul Podkova, situată la doar 700 metri de gară. Cu noul orar al Căilor Ferate Bulgare pentru 2025 există acum un tren de prânz până la Podkova, ceea ce face posibile excursii de o zi în Munții Rodopi de Est cu întoarcere în aceeași zi.

Următoarea oprire interesantă este Piatra Fecioarei (Momina Skala), de unde călătorii pot ajunge la cel mai lung pod suspendat din Bulgaria, care duce spre satul Lisitsite. Acest sat izolat are doar 15-20 de locuitori și este accesibil doar pe jos sau cu trenul. De aici se poate face o drumeție spre Chit Kaya – nișele din stâncă de deasupra satului, considerate un vechi sanctuar tracic.

Gara Shiroko Pole este punctul de plecare spre cetatea medievală Monyak – una dintre cele mai impresionante din Munții Rodopi de Est. Se ajunge acolo în aproximativ 40-50 de minute pe jos din centrul satului Shiroko Pole. Un alt traseu interesant începe de la gara Sredna Arda, situată într-o zonă protejată. Stația se află chiar pe malul lacului de acumulare „Studen Kladenets“, de unde se deschide o panoramă superbă. Deasupra stației se găsesc nișe în stâncă și mici peșteri locuite de lilieci. Călătorii pot coborî și la stația Kaloyantsi, punct de plecare spre unul dintre vârfurile regiunii – Yumruk Kaya deasupra satului Kaloyantsi.

„Omida“ trece și pe lângă satul Ptichar – locul natal al halterofilului de renume mondial Naim Suleymanoglu. În ultimii ani comunitatea locală lucrează la restaurarea casei natale și la crearea unui muzeu dedicat moștenirii sale.

Tot mai mulți turiști folosesc „omida“ pentru excursii de o zi în colțurile ascunse ale Munților Rodopi de Est. Astfel, dintr-un mijloc obișnuit de transport, trenul Dimitrovgrad – Podkova se afirmă ca un concurent demn al liniei înguste, atrăgând iubitorii călătoriilor lente, pitorești și pline de romantism.

Text: Bojidar Cholakov – Radio Național Bulgaria (BNR)

Материалът Родопската гъсеница – бавно пътуване през магията на Източните Родопи е публикуван за пръв път на Visit Kardzhali.

1. Nunta de Piatra - fenomen stâncos
Nunta de piatră este una dintre cele mai remarcabile formațiuni naturale din Munții Rodopi de Est și se află la doar aproximativ 3 km de centrul orașului Kardzhali. Plimbarea până acolo este ușoară și plăcută, iar pe drum vă puteți bucura de priveliști pitorești spre lac și oraș. Legendele spun că stâncile sunt nuntași pietrificați, iar formele lor ciudate și nuanța roz la apus fac locul magic.

2. Traseu ecologic „Campionul“

Traseul ecologic „Campion” este unic în felul său – este singurul traseu ecologic din Bulgaria care începe din curtea unei școli, respectiv Liceul „P.R. Slaveikov” din Kardzhali. A fost creat în 2008 în cadrul proiectului Asociației „Rodopeya – Balkanika” cu munca voluntară a elevilor și profesorilor. Traseul este ușor și plăcut, parcurgând în cea mai mare parte paralel cu lacul Kardzhali. Aceasta garantează priveliști pitorești și o atmosferă liniștită, ideală pentru o plimbare în natură.

3. Poteca spre refugiul Apti – un traseu nou cu panorame incredibile Pentru iubitorii de trasee mai puțin cunoscute, plimbarea până la refugiul Apti este o alegere excelentă. Punctul de plecare este stația din cartierul Rezbarci, de unde începe o potecă forestieră ce urmează să fie marcată curând. Pe parcursul urcării se deschid priveliști superbe atât spre lacul Kardzhali, cât și spre oraș. Aproape de refugiu se află o poiană largă, ideală pentru picnic și diverse jocuri în aer liber.

Indiferent de plimbarea pe care o alegeți, fiecare vă va cufunda în frumusețea orașului Kardzhali, fără a fi nevoie de mijloace de transport. Sunteți gata de aventură?

Материалът 3 идеи за разходка в Кърджали без нужда от транспорт е публикуван за пръв път на Visit Kardzhali.

Pe lângă cascade, primăvara este și anotimpul ideal pentru plimbări de-a lungul frumoaselor baraje din zonă. Barajul Kardzhali, barajul Studen Kladenets și barajul Borovitsa oferă priveliști spectaculoase, aer curat și liniște în natură. Acestea sunt un loc ideal atât pentru relaxare, cât și pentru noi descoperiri - golfuri mici, trasee panoramice și natură sălbatică care merită explorate.

Dacă sunteți în căutarea unei aventuri, acum este momentul să vă încălțați pantofii de drumeție, să vă strângeți rucsacul și să porniți într-o călătorie de neuitat prin magia Kardzhali! Sunetul apei care cade, aerul proaspăt de primăvară și priveliștile unice vă așteaptă, pe care le veți imortaliza nu numai cu aparatul foto, ci și în inima voastră.

Sunteți gata pentru următoarea aventură?

Материалът Пролетни приключения: Сезонът на пълноводните водопади в Кърджалийско е публикуван за пръв път на Visit Kardzhali.